Octavia Lupu s-a născut în Comăneşti, Suceava, in 22 septembrie 1903, unica fiică a dr. chirurg, cu stagii la Viena, directorul spitalului sucevean,Teofil Lupu, şi a Olimpiei Lupu (Gheorghian), nepoată de soră a pictorului bucovinean Hanibal Epaminonda Bucevschi.
În 1966, la trei ani de la dispariţia lui Leca, Octavia Morariu, pentru a respecta ultima dorinţă a soţului său: „Când am să mor, să mă duci în Bucovinuţa mea dragă”, s-a mutat în Suceava, aducând cu dânsa şi rămăşiţele pământeşti ale lui Leca, reînhumate în cimitirul Pacea.
Un an mai târziu, Octavia a făcut donaţie Muzeului Judeţean de Istorie Suceava, o parte din biblioteca şi arhiva familiei, pentru a se constitui "Fondul Documentar Leca Morariu". Celelalte bunuri de patrimoniu sunt păstrate în spaţiul muzeal al Fundaţiei Culturale "Leca Morariu".
Din dorinţa de a împărtăşi şi altora cunoştinţele sale, Octavia a început să predea lecţii de pian unui număr însemnat de copii suceveni. În cadrul Muzeului şi apoi al Observatorului Astronomic (acestuia din urmă donându-i şi un pian cu coadă scurtă), Octavia a susţinut 45 de audiţii muzicale, la sfârşitul cărora adresa aceeaşi rugăminte: „Nu-l uitaţi pe Leca Morariu”.
La 9 aprilie 1992, doamna Octavia Lupu Morariu a trecut la cele veşnice, fiind înmormântată alături de Leca.
Pentru a nu fi uitate cele două mari spirite care veghează şi astăzi asupra Bucovinei, redăm mai jos manuscrisul care îi uneşte pe Octavia şi Leca într-o singură peniţă.
OCTAVIA LUPU-MORARIU ÎN MUZICĂ
Născută în 22 septembrie 1903 la Comăneşti, jud. Suceava, mi-am luat cu distincţie bacalaureatul la liceul de
fete, Suceava (în 4 iulie 1922). Am urmat cursuri la Facultatea de litere şi filozofie dela Universitatea Cernăuţi (Literatură şi Folclor cu Prof. Dr. Leca Morariu şi Istoria Artelor cu prof. Orest Luţia † 1924 şi Al. Tzigara-Samurcaş). Muzica am studiat-o: I La pian cu Prof. şi compozitorul August Karnet, care avea şi titlul de Musikdirektor şi II la canto cu: d-na Maria Karnet, solistă de Operă; iar apoi cu Elena Teodorini(† 1925), celebra contra-altistă care mă simpatiza în special pentru contra-altul meu şi cu Maestrul Gh. Folescu. August Karnet mi-a dedicat 3 compoziţii ale sale: Peste vârfuri… (Eminescu), tipărită în 1933; Între paseri… (Eminescu); Şi dacă vii… (St. O. Iosif). – În M-sul Peste vârfuri, A. Karnet mă gratifică cu dedicaţia: «Meinen talentiertesten Schulerin, Frau Ţachi Lupu-Morariu, in Verechrung gevidmet A. Karnet» (celei mai talentate eleve a mea, D-nei O.L.M., cu înaltă consideraţie dedicat de A.K.). Iar Gh. Folescu într-o scrisoare către Tatăl meu, Dr. Teofil Lupu (din 7 ian. 1927), semnează următoarele: ,,am cetit despre Concertul dat în care a(u) avut mult succes D-na şi D-nul Morariu; m-am bucurat mult, deşi mă aşteptam la acest succes, D-na fiica D-voastra fiind o excelentă muzicantă”.
În Concerte publice activez cam din 1924 – când cunoscutul muzicolog Mihail Gr. Posluşnicu, în cotidianul ,,Neamul Romanesc” XIX 1924, 167 semna următoarele: ,,am admirat şi ascultat cu interes rara voce de contra-alto a concertistei Octavia Lupu, care, dacă s-ar deda scenei – şi bine ar face – pătrunsă, cum e de focul sacru al artei, ar deveni un preţios element al operei române bucureştene”. Succesele mele în diferite concerte m-au introdus curând în Operetă şi Operă. Menţionez rolurile susţinute de mine: Chivuţa în T. Flondor, Noaptea Sf. Gheorghe, la 19, 20 Martie 1930 – Ulrica în G. Verdi, Un ballo maschera la Opera de Est (Cernăuţi) în 12 nov., 21 nov. şi 6 dec. 1930, Olga în P. Ceaikovschi, Eugen Onegin, aceeaşi Operă de Est, la 13 dec. 1930, Florica în T. Flondor, Moş Ciocârlan la 29 şi 30 martie 1931, Anica în C. Porumbescu, Crai-Nou, la 20 mai 1932 şi 24 iunie 1933, Lucia în P. Mascagni, Cvalleria rusticana la 8 Faur 1933, Viorica în Flechtenmacher, Baba Hârca la 26 Aprilie şi 19 mai 1934 etc.
Dar cântăreaţa era acu reclamată şi în alte compartimente: În 8 Aprilie 1931, la Societatea Filarmonică din Cernăuţi pentru Mozart Requiem, În 22 Martie 1932, la Centenarul Goethe dela Ateneul Român, Bucureşti, În 3 Dec. 1932 la Jubileul de 80 de ani al Asoc. ,,Bukarester DeutscheLiedertafel”, În 25 Nov. 1931 la Cercle des amitiès francaises (Cernăuţi) p. Ministrul Franţei Gabriel Puaux etc. Apoi, la 8 Martie 1932, G. Folescu îşi prezintă eleva microfonului român. Aşadar, la 22 Aprilie 1932 Octavia Lupu-Morariu debutează în faţa microfonului român unde va mai fi invitată să-şi susţină repertoriul în 10 Martie 1934 şi-n 6 Iulie 1934 etc. Altă înaltă consacrare a cântăreţei O.L.-M.: în 5-19 Iulie 1932, participă la Marele Concurs de canto şi violină dela Viena, şi între cei 27 premianţi ai acestui Concurs mondial – la care au participat 500 cântăreţi din 40 state, e, cu diplomă şi medalie şi Octavia Lupu-Morariu. S-ar părea deci că pianista O.L.-M. e eclipsată de cântăreaţa O.L.-M. De loc! Decât se întâmpla numai ca proeminenţi pianişti cari o acompaniau la pian pe O.L.-M. (ca de p. profesorii de Conservator Paul Jelescu, Tit Tarnavschi, D-na Hedvig Heda-Halitchi, sau profesoara Natalia Lang-Pihuleac, sau însuşi G. Enescu…) să fie mai mulţi decât… contra-altistele… Dimpotrivă! Pianista O.L.-M. şi-a inaugurat ea însăşi o Şcoală de pian – fiind aproape permanentă pianistă a veteranei Societăţi ,,Armonia” (Cernăuţi), înfiinţată în 1881 – ceea ce se evidenţiază în Analele Soc. ,,Armonia” – iar din 1944, pianistă a Râmnicului-Vâlcea, pe lângă Orchestra semisimfonică, orchestră care a participat la Concursul artistic dela Bucureşti (1951), cucerindu-şi Premiul II pe ţară – şi pianistă în Colectivul de Cameră dela Sindicatul de Învăţământ, care a realizat, din 1951 până azi, 111 audiţii (concerte) publice ale acestei şcoale. Iar pentru calitatea acestor exibiţii – cele ale Colectivului de Cameră şi cele ale Pianistei O.L.M. răspunde şi Cronica Un pas spre educaţia muzicală din ziarul ,,Secerea şi ciocanul”, Piteşti VI Nr. 661 din 6 Iunie 1956.
Adaug că spusele mele de până aci ar putea fi în parte, confirmate şi de cei care au asistat sau chiar au colaborat la realizările mele, adecă: Profesorii de conservator Paul Jelescu (Bucureşti), Liviu Rusu (Buc.), Al. Garabet (Iaşi, h.t. prim violinist la Filarmonica Iaşi), Tit Tarnavschi (prof. de Cons. Pensionar – Iaşi), Hedvig Haliţchi şi Mircea Hoinic (prof. de Cons. la Timişoara)
Leca Morariu, Râmnicu Vâlcea, 31 august 1957
